Sală, falsitate și botic

Ma precipitam in vestiarul salii de fitness la care ma antrenez, cand intra o tanara subtire, creola sintetic, machiata ca pentru o prezentare de moda,  cu parul lung, despletit si tot restul: extensii, unghii, gene, toate false. Si, fireste, nelipsitul botic. (Dom'le, cine a hotarat ca esti sexi, daca iti tii buzele tuguiate?) Zambetul care preintampina presupul ei salut mi s-a afisat fara  voie si, tot fara voie, s-a transformat in rictus, cand duduia bruna a trecut pe langa mine, moale, absenta si superioara, ca pe langa un nenorocit de  asparagus. Mi-am micit ochii,  i-am urat ceva (nu zic ce) in gand si mi-am vazut de treaba.
E, sa o fi vazut cand a ajuns in dreptul baietilor musculosi!  A strigat - sa fie sigura ca o aude si cel mai indepartat muschi - un salut, insotit de un zambet ce se voia seducator, a poposit cu privirea ei cu gene, pe fiecare fibrat, apoi  s-a indepartat, unduindu-se,  in echipamentul scump, culoarea roz-trasnit, cu parul lung, despletit, cu genele si unghiile ei, cu tot.
....

Eu am ramas sa ma intreb de ce insista sa-si treaca mana cu  manusa CU SCAI (roz, desigur), prin parul ei negru, despletit.

La miezul zilei, nu era cine stie ce forfota, intr-un magazin de confectii din cartierul meu adoptiv, Nufarul, asa ca mi-a fost usor sa identific un glascior de mica printesa.
- Asta, mami! Asta imi place! - mieuna alintat si dulce, gagalicea cu par matasos, ingrijit prins in doua codite. Isi potrivea cu indemanare o salopeta, lipind-o pe piept, admirandu-se intr-un ochi de geam.
- Incepe scoala, Carla, nu e potrivita pentru prima zi de scoala, mama.
- Eu pe asta o vreau, mami, pe asta! Clipea, privind adanc in ochii mamei vadit incurcata, apoi..:
- Dar, daca nu ne-o putem permite, o sa inteleg.

Indrăzneste sa nu-ți placă!

Sa fi devenit, oare, o societate  atat de ignoranta, incat sa sustinem ca ne plac lucruri de ne-placut? Dam pe spate in fata unei picturi care nu reprezinta nimic, doar stropi colorati, aruncati la intamplare de un "ärtist" confectionat in productie de serie, la una din facultatile noastre pe bani. Ne entuziasmam, cica, la niste vorbe insiruite aiurea, vorbe cu pretentie de versuri, scrise la betie (bahica sau automagulitoare) de vreun ratat. Admiram si , mai grav! - copiem asa-zise vedete cu haine rupte si par in dezordine. Ascultam muzica, ce nu-i muzica si ne uitam la filme fara mesaj, dar cu multa actiune.
 Stiti ce cred eu? Cred ca, din cauza ca a scazut periculos nivelul de cultura, oamenii nu stiu care mai sunt valorile. Nu mai au pretentii la valori si nu le mai cultiva. Pentru ca nu le cunosc!
Ei bine, eu vreau poezia care-i poezie, pictura care te face sa uiti de realitate, muzica de calitate reala si oamenii care au curajul sa spuna raspicat:
"Nu, dom'le, nu-mi place!"