Privim poze alb-negru, zambim duios amintirilor care ne asalteaza, pur si simplu, care se impletesc in jurul unei simple imagini. Simtim...ce simtim? Ne e dor. Dor de prieteni, de timpurile si locurile acelea, de ceea ce simteam, sau doar ne este dor de noi, noi cei de atunci? E prea mult, e prea greu de descris, e prea intens. E... rar. Ne dam prea putin timp sa vibram, sa privim surasuri, sa stergem lacrimi, sa iubim. N-avem timp. N-avem! Suntem ocupati sa fugim mereu, nu stiu dupa ce, stiu doar ca ne departam de noi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu