Simion Cozmescu

SIMION COZMESCU

Despre viata lui Simi nu prea stiu multe si nici nu ma intereseaza, sincer. Ma las, doar, invaluita de clocotul versurilor lui, alambicate si bizare, ca intr-un dans nebun, ca intr-o hora a muzelor. Poezia lui e nebunie pura (da-da, stiu ca am mai spus-o!), e traire spontana, profund dureroasa, uneori, pentru ca, in versul urmator, sa hohoteasca a viata .
Nebunie-durere-viata. Simi.

SALBASTRICA

de SIMION COZMESCU

Mă feresc de sufletul tău femeie
Nu vaccin pentru ce curge spre şi peste vertebre
Alunecată lumină muşcătură albastră de strigoi
Hei
Un râu roşu de sânge despletind morţi şi durere
Pe mal o familie ce aşteaptă moarte cu toţii..
Picnic funerar iar grătarele sfârâie
Mă feresc de sufletul tău femeie
De fapt nici nu ştiu dacă ai ..prezumţia funcţionează
Portocale albastre împinse obscen de crosa de golf
Găuri latente care aşteaptă visătoare
Sub şi peste cer liber sufletul meu prieten sărută ceva nori
Picură pe vertebre sufletul tău bănuiesc
Latent şi cumva pervers scriu iubesc
Peste sufletul tău femeie
De care mă feresc
Sălbastrica mea iubire.