Rigoletto

Sunt momente in viata in care, parca, un "multumesc!" nu ajunge. Ti-ai dori sa gasesti cuvinte noi, pentru a transmite starea speciala pe care ti-a oferit-o cineva sau ceva  si toate cuvintele existente, deja, sunt ori prea mici, ori nedestule. Asta caut acum: o formula noua prin care sa multumesc celor de la Evenimente Oradea , pentru ca mi-au amintit emotiile pe care ti le dau spectacolele de opera. Azi, dupa mai mult de douazeci de ani, am trait pana la lacrimi fiecare moment al operei "Rigoletto" . Cel mai si cel mai mult mi-a placut  vecina mea, o copilita  vioaie, cu privire inteligenta si miscari ingrijite, de aristocrat, care nu avea mai mult de zece-unsprezece ani si care se vedea, de departe, ca este o obisnuita a locului. Apoi, am gustat sunetele minunat rostogolite de soprana ce intrupa personajul Gildei, o tanara frumoasa, plapanda  (nu, nu era doamna grasa :)), care m-a facut, de nenumarate ori,  sa ma intreb de unde pot iesi notele curate, puternice picurate direct in sufletul ascultatorilor. Orchestra?... De exceptie!   Violoncelul, flautul, viorile te trimiteau intr-o alta lume, una care iti exploreaza emotiile ratacite in nesensibilitatea cotidiana. Si...ar fi asa multe de spus, dar o sa inchei cu " Iarta-ma, suflet al meu, ca te-am  vitregit de ceea ce meritai si iti promit ca nu o voi mai face pentru ca, cu cativa lei, iti daruiesc inca o viata, inca o sansa de-a vibra!" Si, pentru ca nu am gasit (oricat am cautat) un  cuvant nou, voi spune doar un "Din suflet, MULTUMESC, prietene ale mele, de la Evenimente Oradea!".