Deșertăciune

Si vine o zi cand muzica iti face rau, cand nici chiar poezia nu-ti mai bucura inima, iar ceea ce faceai cu drag, acum iti repugna. Privesti in jur si ii vezi pe cei in care ai crezut, intr-o cu totul alta lumina, care nici macar nu e lumina (dar nici intuneric, ca speranta -da! speranta -e, inca, acolo, licarind timid si  parca speriat, intr-un colt al sufletului tau hartanit de indoiala). Totul in jurul tau se misca lent, in reluare si parca in plan indepartat, nu pare sa te atinga - nu-ti face nici bine , nici rau, pentru ca golul din tine e plin pana la refuz. N-ai loc de alt gol. Atunci nu mai astepti, nu mai calculezi, nu mai faci planuri. Zambesti amar, uiti sa respiri si-ti doresti  sa dispari, macar pentru cateva ore, din viata ta. Atunci ta-i pohui.