O frâna și călătorii ce stăteau în picioare sunt aruncați ca niște boabe de fasole mexicană. Am apucat să văd figura deformată de disperare a domnul cărunt și pirpiriu, în timp ce se zbătea să se agațe de ceva, pentru a reveni la verticală. Inutil! Aterizează neinspirat, în poala unei vipere.
- Ce dracu', omule, doar nu suntem animale! Fiți dracului mai atent! Extraordinar!....
Nenea avea expresia aia înțepenit-rătăcită, a unui care caută o cale să dispară rapid.
- Chiar nu mai avem nici un pic de bun simț? - măcănea, neîntrerupt, inepuizabila victimă, în timp ce căuta privirea "teroristului", ca să puncteze clar, nemulțumirea-i.
Și, spre surprinderea mea, glasul i se indulcește:
- Aaa! Dumneavoastră erați? Nu vă mai amintiți de mine, domnule director?
Stimată viperă! Dacă ți-a trecut, chiar și pentru o clipă, prin tărtăcuță, că atacul a fost intenționat, nu te măguli! Nici măcar un șarpe nu ți-ar sta la sân! Veninoaso!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu